Astăzi la Centrul ”LOW VISION” am revăzut 2 beneficiare – surori de 63 și 59 ani
, foste educatoare la grădiniță, care nu încetează să vorbească despre pasiunea de a crește și educa copii 
.
Doamnele uimesc prin puterea cu care își trăiesc condiția de degenerescență pigmentară a retinei de mai mulți ani. Vederea este pierdută sau redusă respectiv la 0,02%, dar sub nici o formă nu au scăzut din optimism și dragostea de muncă.
Doamnele afirmă că:
– unii oameni sunt duri și ”ți-o taie, încât te pierzi și nu mai știi ce să faci”,
– ”nu vreau să fiu un tablou vrednic de milă”, pentru că eu vreau și știu că pot,
– ”a fost greu să nu fiu acceptată la muncă pentru că am vederea slabă, iar colegii au desconsiderat capacitatea mea de a continua cu ajutorul dispozitivelor asistive”,
– ”sunt considerată fudulă pentru că nu salut oamenii pe stradă – eu pur și simplu nu îi văd”,
– ”pot dărâma rafturi cu produse la magazin pentru că nu reușesc să mă orientez, iar apoi trebuie să mă scuz repetat”,
– ”mă împiedic când traversez strada și nu mă simt în siguranță nici în situații de rutină”.
Nu avem decât admirație pentru două persoane care demonstrează că #vederea_contează și că nu renunță.
